Pe nepusă masă 

Cum ar fi să stai într-o zi în RATB și să găsești o ofertă bună să ajungi în Cipru și să iei biletele fără să te gândești prea mult?

Asta am făcut noi în luna octombrie și așa a început ultima călătorie externă din 2017. 

Cea mai mare pasiune a noastră este să călătorim. Asta face ca în fiecare zi Daniel să caute cele mai bune oferte. Cam așa s-a întâmplat și când am luat biletele pentru Cipru, fiind cea mai spontană călătorie de până acum. Nu știam mai nimic despre această țară. Traseu nu ne-am făcut, dar ne-am dorit foarte mult să ajungem la Sfântul Lazăr în Larnaca, iar de aici toate au venit de la sine și s-au legat perfect. 

Pe lângă acestea, am mai avut un motiv să plecăm în Cipru: la anul vom face un traseu în care să vizităm cele mai importante mănăstiri și orașe. Dacă te interesează traseele noastre, urmărește-ne aici. ☺

Acum suntem în drum spre casă,  iar zilele următoare îți  vom spune câteva ponturi şi sugestii pentru călătoria în Cipru. Te asigurăm că merită pe deplin să-ți faci concediul sau vacanța aici. 

Până atunci, călduroase salutări!

Ilinca & Daniel

Anunțuri

Ouarzazate – poartă spre deșert

Cum vă spuneam și în primul articol, scopul principal pentru care am ales să mergem în Maroc a fost să ajungem în Sahara. Pornind de aici, am încercat să găsim locurile cât mai interesante pe care le-am putea bifa în zece zile.

Traseul l-am creat plecând de la rutele bune de zbor pe care le-am găsit: la dus – Agadir, la întors – Marrakech. Povestea primelor două zile în Agadir am scris-o aici.

20170921_160707 (1).jpg

Pentru că drumul din Agadir până în Merzouga (Sahara) era foarte lung, am ales să poposim timp de două zile la jumătatea drumului, în Ouarzazate. Citisem câteva lucruri despre aceast oraș, dar nu prea aveam o idee clară. Ouarzazate este cunoscut cel mai mult pentru celebrele platouri de filmare unde au fost realizate scene din seriale și filme cunoscute. Până la platourile de filmare, hai să vă spun cum se ajunge acolo.

Transport Agadir – Ouarzazate

Prima teamă pe care noi am avut-o a fost legată de regularitatea curselor dintre orașe. Deși am consultat site-ul cu rute www.rome2rio.com  și am găsit trasee zilnice, niciodată nu știi ce schimbări pot apărea. Asa că primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în Agadir, a fost să mergem la autogară (Gare routiere), și să căutăm bilete pentru Ouarzazate.

Ajunși în autogară, am găsit două companii care făceau curse spre Ouarzazate: CTM și Almou. Difetența de preț era destul de considerabilă, așa că am ales să luam autocarul de la Almou, care ne-a costat 100 dirham (10 euro) și a plecat din Agadir la ora 10:00. CTM costa 140 dirham (14 euro) și pleca de la ora 9:00. Drumul până la Ouarzazate durează în jur de opt ore, așa că pe la 18:00 am ajuns la destinație.

Vânzători ambulanți

Din Agadir singurii călători am fost noi doi. Următoarea oprire am făcut-o într-o autogară din Inezgane, unde am avut primul șoc. Pătura de mizerii deja devenise parte din asfalt, iar vânzătorii ambulanți erau peste tot. Încet- încet autocarul s-a umplut de oameni, dar și de acești vânzători care urcau non stop timp de o oră cât am stat acolo. Ce se vinde acolo? Orice! Banane, baterii, napolitane, floricele, cremă de aloe, muzică live, cerșetorie, orice. Urcau, făceau turul de autocar, apoi veneau alții și alții. Deja ajunsesem să încercăm să ghicim cu ce urcă următorul.

Circ gratis!

Hai să vă spun o povestioară. După ce că eu eram puțin panicată în legătură cu Maroc, am și avut parte de o călătorie extremă. Primul nostru drum cu autocarul în Maroc a fost acesta din Agadir spre Ouarzazate. Nu au trecut nici două ore de când plecasem din Agadir cu tot cu pauza din autogara sinistră, când, la un moment a început circul. O musulmancă a început să se certe cu șoferii, apoi cu un african, apoi cu aproape toată lumea. De nervi, șoferul a oprit de două ori. Fiecare încerca să potolească taberele care se aflau în conflict. Iar noi, singurii turiști din acel autocar, ne uitam siderați cum oamenii aproape se băteau . Țipau atât de tare, iar limba lor suna atât de ciudat încât nu știam ce să credem „OAAHHHLALAAL AHLAA IHLAAAHHAA”… și mai aveam șase ore de mers. Acum îmi aduc aminte și zâmbesc, dar atunci eram foarte panicată. Un domn ne-a văzut puțin schimbați la față și ne-a bolborosit două-trei cuvinte în englezo-franceză din care am înțeles doar „Crazy”.  Oricum, când conflictul era aproape de a se stinge, un băiețaș care până atunci fusese mediator și care se jucase tot drumul cu bricheta- o aprindea, o stingea, s-a supărat, și-a dat jos tricoul și nervos a sărit peste scaune și s-a dus în spate. Bruce Lee, ce să mai.

Ce-am învățat după experiența asta este că dacă ești turist folosește cele două companii de transport pentru străini: CTM și Supratours. Chiar dacă sunt mai scumpe puțin, nu se compară cu companiile pentru localnici.

Două nopți, două cazări

Într-un final am ajuns cu bine în Ouarzazate. Drumul chiar frumos, iar cel mai interesant este că treci de la oraș aglomerat la sate, localități mici și tradiționale. Vezi copii purtați de mame în spate, legați cu eșarfe, copii pe biciclete care pedalează spre școală și multe astfel de lucruri. Începi să vezi partea autentică a Marocului.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns a fost să ne cumpărăm biletul spre Merzouga, următoarea destinație. Și deși mai erau două zile, aproape că am prins ultimele bilete.

Ajunși în oraș, obișnuiți cu taxi-ul ieftin din Agadir, ne-am urcat într-un taxi pentru a merge la prima cazare: Camping – Bivoulac La Palmeraie. Acolo sunt două tipuri de taxi: Grand Taxi și Petit Taxi. Dintre astea doar un tip de taxi aunge până în partea unde eram cazați. Am început să mergem și cei 5 km parcă nu se mai terminau, pe niște străzi neasfaltate, cu gropi. Într-un final am ajuns: în capătul orașului unde mai departe de noi era camp: palmieri și alte culturi. Cumva taximetristul a încercat să ne ia 100 dirham (10 euro), dar i-am dar doar 50. Lucrurile astea trebuiesc negociate.

20170921_191642

LA PALMERAIE – Campingul are mai multe posibilități de cazare: corturi, camere și bungalouri. Inițial noi rezervasem un cort, 20 euro costa cu tot cu mic dejun. Doar că atunci când am intrat în cort să ne cazăm am văzut ceva mișunând pe acolo. Era un ditai gândacul de câmp. Așa că am mai pus 10 euro și am optat pentru o cameră care avea și baie proprie (fără ușă ce-i drept).

20170921_191511_20171007134753913

Ca în orice loc, poți găsi atât avantaje cât și dezavantaje. Cântărindu-le, avantajele sunt cu mult peste dezavantaje. Campingul avea o curte interioară tare faină cu hamace, măsuțe și cu locuitorii ei: păuni, curcani, curci, doi căței pui, găini și multe pisici. Un loc foarte frumos pentru relaxare într-o seară liniștită după un drum lung. Singura problemă a fost că eram departe de orice, dar cum noi a doua zi ne mutam la altă cazare, nu a contat. Plus că am aflat că la 3 minute de camping era stația de autobuz care te ducea în centru. Un bilet de autobuz costă 4 dirham (30 cenți) pe călătorie.

20170922_093102.jpg

HOTEL LA THICKA 

A doua noapte am petrecut-o într-un Riad mai apropiat de centru (15 minute de mers pe jos). Un loc tare frumușel pentru care am plătit 24 de euro/noapte. Dacă totuși nu vrei să stai cu teamă că îți intră gândaci prin cameră, sau te deranjează că nu ai ușă la baie, opțiunea aceasta este perfectă. Nu e nici scumpă, camera e chiar decentă (pe Booking pozele sunt mai urâte decât în realitate), iar dacă ai noroc să fie apa caldă, poți face și o baie în piscină.

Ce vizităm?

În timp ce căutam a doua cazare, un marocan într-un 4×4 s-a oprit și ne-a oferit indicații. Inițial credeam că e de la hotel, dar abia când am ajuns și ne-a prezentat oferta de a merge la Platouri și Oaze, ne-am dat seamă care e rolul lui. Eram atât de bulversați pe moment, încat a rămas să-l contactăm pe WatsApp dacă ne hotărâm. Citisem ce se poate vizita în Ouarzazate și înafară de Platorile de Filmare Atlas, nu găsisem altceva. Tot auzisem de Oazele de la Fint, iar consultându-ne și căutând pe net poze de acolo ne-am hotorât să mergem înpreună cu el pentru 35 euro amândoi (am și negociat câțiva euro).

Platourile Atlas

Nu suntem noi cinefili, dar e interesant să vezi cum arată platourile de filmare. Intrarea costă 5 euro/persoană, iar turul ghidat durează vreo 45 de minute. Secvențe din filme și seriale celebre precum: Mumia, Game of Thrones, Prison Break, Asterix și Obelix, Kingdom of Heavean și multe altele au fost realizate aici. Cu ce-am rămas după cele 45 de minute? Că tot decorul este FAKE, din carton, iar ghidul ne repeta obsesiv acest lucru. Merită să faci un drum până acolo, iar dacă ești pasionat, s-ar putea chiar să-ți placă să recunoști locurile din filme.

20170922_12190220170922_122436_20171007134440092

Oasis du Fint

Despre oazele din satul Fint (15 km lângă Ouarzazate) nu știam nimic atunci când am ajuns în oraș. Mulți ne-au povestit ce frumos e acolo: vânzătorul de bilete de la Supratours, recepționerul de la Camping, iar atunci când ghidul ne-a inclus printre obiective și aceste oaze, plus două trei poze de pe Google, toate acestea au făcut să alegem să mergem în Fint. Sincer, când am ajuns în Ouarzazate nu eram siguri de ceea ce facem, nu ne stabilisem mai nimic. Cam așa a fost toată călătoria din Maroc cu decizii luate pe moment și cu multe lucruri pe care le-am prins din zbor.

20170922_131239

Drumul spre oaze este destul de dificil. Dacă vrei să ajungi acolo, cel mai bine e să găsești tururi ghidate cu 4×4, pentru că o mașină mică va întâmpina dificultăți pe traseul pietruit. Mai mult, indicatoarele sunt puține și nu sunt deloc vizibile.

Ajunși în oaze și în satul Fint totul se schimbă. Satul de lângă oaze este unul autentic de berberi, iar ghidul nostru locuia acolo împreună cu toată familia. Casele sunt autentice făcute din pământ, pietriș și paie. Alternanța între apă, munte, palmieri, rodii, case, copii, pietriș, este impresionantă. Locul acesta merită vizitat pentru a simți cu adevărat ce înseamnă Maroc.

20170922_14341120170922_141942

Recunosc că la prima întâlnire cu cel care ne-a ghidat în Ouarzazate nu prea am stat să ne punem întrebări legate de el, cine e și unde ne duce. Am prins-o din mers și așa a fost să fie. Ajunși în satul Fint, am poposit în casa lui unde ne-a oferit ceai, curmale și alune, și unde am făcut cunoștință cu TOATĂ familia lui: mama, tata, surori, verișori, frați, mătuși, unchi. Practic nu am stat chiar în casa lui, ci doar într-un loc de relaxare pe care ei îl aveau pentru turiști numit: Auberge La Roche Noire. Neașteptat, ne-am simțit chiar bine și deloc straniu în ciuda așteptărilor de a intra în casa unui marocan necunoscut. Cel mai amuzant mi s-a părut atunci când mi-am uitat telefonul în mașina lui și acesta mi-a dat cheile să-mi iau singură telefonul fără absolut nicio problemă.

Screenshot_2017-10-09-10-26-21

20170922_140244_2017100713413644120170922_140509

Una peste alta, merită să puneți în traseul vostru Oazele din Fint pentru că sunt impresionante!

Plimbări prin oraș

Ouarzazate este un oraș micuț care poate fi făcut și la pas în câteva zeci de minute. Atmosfera de pe străzi este una liniștită și chiar relaxantă, nici vorbă să te temi și să întâlnești lucruri dubioase. Fiind mai aproape de partea sălbatică a Marocului, împrumută din felul de viață de acolo. Noi am stat două zile și am reușit să ne bucurăm din plin de acestea. Recomandăm plimbările la pas pentru a te bucura de oraș!

20170922_194510

Nu știu dacă am menționat până acum, dar călătoriile noastre sunt despre experiențele dobândite, despre oamenii pe care-i întâlnim, despre sentimentul pe care ni-l oferă acele locuri, despre frumusețile pe care le vedem, simțim și trăim. Nicidecum despre muzee rigide și reci, sau alte te miri ce lucruri.

Ce mâncăm și bem?

Micul dejun – În tot Marocul este identic și poate puțin ciudat pentru noi europenii obișnuiți cu bufetul suedez. Meniul este simplu: gem, miere, margarină, o painică de-a lor, un fresh (dacă ai noroc), și un cub de brânză topită în unele cazuri.

Specialități – Dacă ajungi acolo clar trebuie să mănânci Tagine. Și astea sunt de mai multe feluri: vegetariene, pui, vită. Noi am mâncat de vită și sunt gustoase. Merită încercate mai ales pentru că așa poți cunoaște și gusturile lor locale.

20170922_141123_20171009094053920

Mentă cu aromă de lămâie – Dacă ne-am îndrăgostit de vre-un lucru în Maroc, acela este ceaiul de mentă aromatizată. Este ceva gustos care are gust predominant de lămâie. Nu ai cum să nu-l întâlnești, pentru că este cam singurul ceai cu care am fost serviți în toate locurile, mai ales în Ouarzazate.

 

 

Așa a arătat experiența noastă în Ouarzazate, bogată în experiențe inedite. Orice întrebări, sfaturi, sugestii despre Maroc, le așteptăm cu mare drag!

Următoarea oprire: mult doritul SAHARA… 🙂  

AGADIR – Întâlnirea cu Atlanticul

Călătoria în Maroc a început cu ceva timp în urmă când a pornit ideea de a vedea o țară cu o cultură diferită decât a noastră. La început am fost sceptică pentru că mă gândeam doar la lucrurile rele care s-ar putea întâmpla: știrile vuiesc despre conflictele cu musulmanii, așa mi-a fost uşor să consider Marocul o destinație nesigură. Însă documentându-mă mai serios, am descoperit că Maroc nu e o țară care te poate pune în pericol. A mai contribuit şi dorința arzătoare a lui Daniel de a ajunge în deșert, iar toate combinate au făcut ca Maroc să fie destinația pentru următoarea călătorie.

Așa am început încet încet să căutăm un traseu pe care l-am putea face timp de zece zile şi să ajungem și în câteva locuri importante. Totul am făcut pe cont propriu: bilete de avion luate din timp, cazări, transferuri, hărți…absolut tot.

Aşadar, traseul nostru în Maroc este următorul: București – Brusseles (escală) – Agadir – Ouarzazate – Merzouga (Sahara)  – Marrakech – Casablanca – Marrakech – Londra (escală) – București.

Pentru că programul a fost destul de aglomerat și seara ajungeam obosiți, abia acum reuşesc să scriu câteva lucruri despre prima destinație din Maroc: Agadir.

✈Bun venit în Maroc! 

Când intri în Maroc ai de completat o fișă cu câteva date: nume, prenume, data nașterii, țara de proveniență, ocupația, unde stai în Maroc: hotel și adresă. Dacă mergi în mai multe locuri, scrii doar prima destinație pentru că la fiecare cazare completezi iar o fișă unde menționezi destinația următoare.

💱 Conversia euro – dirham

Încă din aeroport cei de la casele de schimb îți fac semne disperate să mergi la ei. Dar după ce am văzut diferențele cursului euro – dirham, cel mai bine e să schimbi în aeroport strictul necesar pentru taxi, bus, iar în oraș, restul. În aeroport cursul e 1 euro – 10,6 dirham, pe când în oraş schimbul valutar e 10,9.

🚕Transfer aeroport Al Massira – Agadir

Am aterizat în aeroportul Al Massira care se află la o distanță de aproximativ 15 kilometri de Agadir. Pentru a ajunge în oraş sunt două variante: un autobuz din afara aeroportului, care nu merge direct, ci trebuie să-l schimbi în alt oraș de lângă Agadir și taxiul care are un preț fix de 200 dirham. Cumva noi nu știam sigur dacă luăm autobuzul sau taxiul, dar în avion ne-au abordat doi polonezi care ne-au propus sa împărțim cu ei un taxi până în oraș. A costat 200 dirham, aproximativ 5 euro fiecare. Am ajuns în cca 20 de minute în Agadir, iar taxiul ne-a lăsat chiar în fața hotelului. A fost cea mai bună alegere a noastră pentru a nu mai pierde timpul cu schimbatul autobuzului şi alte frecuşuri prin oraș până găseam hotelul.

💰 „Bacșiș”

Când îți faci bugetul pentru Maroc să ai acolo și o categorie separată: bacșiș. Primul lucru cu care ne-am ciocnit a fost în aeroport, când un paznic ne-a aranjat repede taxiul către oraş și care ne-a cerut apoi „Please, bacșiș, 1 euro, coffee”. Ne-am conformat și i-am dat omului partea sa, că doar vorba aia, a muncit. Și de aici ne-am tot lovit de acest aspect: uneori chiar dacă ei nu cer, te simți tu să-i dai…sau te simți ciudat să nu-i dai: omul de la hotel care ne-a ajutat cu taxiul, recepționerul care ne-a oferit multe informații, chelnerul la micul dejun şi așa mai departe. Numai că de acum vorbim de mărunțiş, unu, doi, cinci, zece dirham.

Așa că atunci când vii aici, să ai pregatit într-un buzunar niște mărunțiș pentru că niciodată nu știi când trebuie să dai câte un bănuț.

🏫 Unde ne cazăm? 

Până acum în fiecare călătorie am apelat la Booking pentru că am găsit cazări de tot felul: de la hoteluri ieftine, la hosteluri și mai ieftine. N-am avut probleme cu proprietățile la care am fost până acum, așa că recomand cu încredere platforma. Îți poți seta filtre de preț și de alte facilități, iar pe baza acestora îți generează ofertele corespunzătoare.

În Agadir am stat într-un un hotel la 15 minute de mers pe jos de centru/faleză Hotel New Farah. Dacă nu ești prea pretențios, ci te mulțumești cu o cameră decentă și o baie curată, îți recomand hotelul cu toată încrederea. Noi am plătit pentru două nopți aproximativ 50 euro cu tot cu taxele de oraș, plus mic dejun inclus.

📱7 Gb – 10 euro

Una dintre marile probleme de care ne-am lovit au fost tarifele foarte mari pentru a vorbi în țară: un apel, mesaj vreo 1-3 euro, iar datele mobile 12 euro/Mb. Chiar dacă la toate cazările aveam Wi-fi, tot aveam nevoie de GPS și alte aplicații.  Astfel, varianta cea mai bună pe care noi am găsit-o a fost să cumpărăm o cartela SIM de la o companie marocană, INWI, care avea 7 Gb de net şi care ne-a costat 100 dirham (10 euro). După nouă zile, încă mai avem 4 Gb în condițiile în care amândoi am avut net pe telefon (prin hotspot) tot timpul.

🚖🚌 Transport 

Agadir nu este un oraş foarte mare din câte am reușit noi să vedem. Sunt două posibilități de transport: autobuze locale, despre care nu știm aproape nimic, și taxiuri.

Imediat după ce ne-am cazat am mers la Gara rutieră, pentru a cumpăra bilete spre Ouarzazate. Am preferat să luăm din timp pentru că în perioada aceasta vin mulți turiști și te poți trezi că nu mai găseşti bilete (am pățit in Cappadocia). De la hotel la gara rutieră sunt vreo patru kilometri și costă în jur de 13 dirham, echivalent a aprox 6 lei. Taxiul trebuie să-l „pescuiești” de pe stradă, și chiar dacă are clienți și zona în care merge e apropiată de zona ta, te ia fără probleme.

Așa că recomand taxiul şi mersul pe jos când distanțele nu sunt foarte mari!

🌊 Ce poți face în Agadir

Primul lucru pe care noi am vrut musai să-l facem, a fost să ajungem la Oceanul Atlantic. Am citit că septembrie este perioada perfectă pentru a face baie în Atlantic. Poate am nimerit noi câteva zile mai friguroase, deoarece Oceanul era foarte rece și nu puteai sta decât puțin cu picioarele în apă. Dar, dacă vremea vă ajută, plajele sunt tare frumoase pentru că sunt late și este o zonă perfectă pentru sporturi în nisip şi relaxare.

Prima întrebare pe care ne-am pus-o și noi a fost cum se poate face plajă într-o țară musulmană și dacă există restricții în acest sens. Plajele sunt pline de europeni așa că nu cred că există astfel de probleme. Într-adevăr, undeva pe lângă port erau zone în care erau mai mulți marocani, dar nu erau delimitate în vreun fel.

Faleza din Agadir este foarte frumoasă. Reperul principal este roata mare, și se poate merge atât în stânga, cât și în dreapta spre port. Există un „tren” micuț care îți face timp de 40 de minute un tur de Agadir: faleza, centru, străduțe și îți poți face o mai bună idee despre oraș. Trenulețul” costă 18 dirham și se ia de la al doilea bulevard paralel cu faleza.

🍊 Gusturi locale

O masă normală fără prea multe pretenții costă undeva la 80 de dirham cu două feluri şi fresh de portocale sau ceai. Acum prețurile diferă: noi am mâncat la terasă chiar lângă locul în care se porneşte trenulețul, un local modest, dar cu mâncare bună.

Dacă te duci în Maroc o să găsești foarte multe freshuri…ieftine. Echivalentul în banii noștri- un fresh e 5 lei (10 – 12 dirham) și o salată de fructe cam la fel. Fructele ți le alegi tu și ai o gamă foarte bogată: portocale, avocado, mango, papaya, ananas, kiwi, căpșuni, piersici, banane, prune, rodii…cam orice fruct. Deși la prima vedere fresh de avocado sună ciudat, este chiar foarte delicios. Nu are nici decum gustul intens de avocado, pentru că îl combină cu nuci, migdale, alune și ce-or mai pune ei pe acolo.

Cam asta am descoperit noi în Agadir! Urmează Ouarzazate, un loc deosebit despre care o să vă scriu cât de curând. 

Dacă urmează să mergeți în Maroc şi aveți nevoie de sfaturi sau pur și simplu vă interesează ceva anume, lăsați-ne un comentariu! 

Cu rucsacu-n spate în Maroc!

Ora 4 30, pașii ne poartă din nou către Aeroportul Otopeni cu destinația Agadir – Maroc.

Cu o cafea în față în aeroportul Charleroi, cât timp așteptăm să ne urcăm in următorul zbor către Agadir, m-am gândit să profit de net și să vă povestesc câte ceva despre ceea ce urmează să facem.

Cu siguranță călătoria în Maroc este altceva decât am făcut până acum. Mai degrabă este un tur al Marocului care ne va purta prin câteva puncte importante pe care le am ales după cum am vrut noi.

Motivul pentru care am pornit spre Maroc este în principal experiența deşertului. Dar, până a ajunge în Sahara, în Merzouga,  vom poposi în Agadir și Ouarzazate, iar dupa în Marrakech și Casablanca.

Așa că sper ca pe parcursul celor 10 zile petrecute pe pământul african să reuşim să găsim cele mai bune ponturi și să vă stârnim măcar puțin dorul de ducă.

 

Prima destinație este…

Aproape ca vara se termină, dar pot spune ca pentru noi „concediul” acum începe.

Spun „concediu” pentru ca ma refer la cele doua săptămâni în care vom fi plecați hai-hui în două destinatii…interesante. 

Scurt rezumat: vara asta a fost super pentru ca am facut ce ne-a plăcut : tabere si pelerinaje. Cinci săptămâni le-am petrecut cu copilasii la Porumbacu si Vama Buzaului unde i-am antrenat pe copii intr-o multime de activități.  Revin cu un articol si despre asta. 

Luni plecam in prima călătorie de acest fel și pentru asta am ales o destinație interesanta si fascinantă, spunem noi.

 Und’ să fie,  und’ să fie?  

Așadar, luni dimineață plecam si timp de o săptămână vom face un jurnal al călătoriei si lucruri pe care oricine ar trebui sa le cunoască înainte de plecare. 

Așa că dacă am amorțit cateva luni acum vine partea interesanta si suntem puși pe treabă. 

Țineți aproape! 

Mi-e dor de simplitate

După mai mult timp departe de București,  in locuri in care muntele iți spune „Buna dimineața” și „Noapte bună ” atât vreau sa zic: mi-e dor de simplitate, mi-e dor de firesc.

Te invit la un exercițiu: ieși din zona de confort macar pentru câteva zile, caută locuri inedite plimbărilor, lasă mașina să se odihnească și pune picioarele să oboseasca și o sa vezi ca viața altfel curge. 

Un simplu gând la amiază.    

Poveştile satelor

S-au aglomerat oraşele și s-au pustiit satele. Ne călcăm în  picioare în mijloacele de transport, în mall uri, în magazine, iar zeci de sate devin pustii din cauza migrari oamenilor către oraș.  Un lucru de înțeles in timpurile si vremurile pe care le trăim.  Dar totuși…
Am avut ocazia în ultimele luni să mă plimb prin satul românesc și să descopăr frumusețile pe care ți le oferă.  N-am avut bunici la țară, aşa ca mult timp nu am avut niciun contact cu comunitatea de la sat. În schimb, acum la 23 ani viața la sat mă intereseaza mai mul ca oricând.  

De mult mă preocupă ce se întâmplă cu satul nostru strămoșesc şi unde va ajunge peste câțiva ani. Între timp, undeva ferite de lume se ascund organizări de rezistență care mai aduc aminte oamenilor ca mai poți trai si altfel. 

Așa ca încep o serie de articole in care să consemnez propria experiența petrecuta in satele noastre. 

Poveştile satelor #1 va fi Porumbacu de Sus pentru ca practic, aici am deschis ochii in privința a ceea ce înseamnă sat.